Exclusiv pentru Q Magazine – Irina Petraru: Mulţi politicieni nu au curaj să îşi asume declaraţiile şi ideile

Într-un interviu acordat Q Magazine, Irina Petraru vorbește despre cea mai frumoasă meserie, aceea de jurnalist, despre prima sa dragoste, actoria și despre rădăcinile sale, toate acestea definind un om complet, un om frumos.

Atunci când era mică, își dorea să devină actriță, fiind de multe ori pe scenă în anii copilăriei. Drept pentru care, imediat ce s-a înscris la Facultatea de Litere, Irina Petraru a devenit membră a Teatrului Ludic din Iași. A jucat și într-un scurt metraj, dar viața avea cu totul altceva rezervat pentru ea. Din dragoste pentru actorie, a ajuns să prezinte o emisiune despre filme la un post de radio local. De acolo, nu a mai fost mult până când a ajuns prezentatoare de știri la televiziunea locală, apoi la Antenă, pentru ca astăzi să o putem vedea prezentând talk show-uri la postul B1 TV.

Cum a fost trecerea de la radio la televiziune?

Trecerea de la radio la televiziune pare ceva firesc acum, după câțiva ani buni, dar atunci nu mă gândeam ce pași să fac, eram oarecum inconștientă. Recunosc că nu prea știam ce voi face, aveam emisiuni la radio și credeam că asta voi face și mai departe. Am ajuns la tv la scurt timp după ce am început să lucrez la radio, ca invitat la o emisiune de dimineață, foarte de succes pe vremea aceea. Daniel Buzdugan, prezentatorul emisiunii, era coleg cu mine la radio. El m-a invitat să prezint rubrica de film în fiecare vineri. Veneam de plăcere, nu luam niciun ban și în continuare nu credeam că voi trece cu totul în televiziune. M-au plăcut cei de acolo şi m-au chemat la discuţii să îmi propună o emisiune despre amenajări imobiliare. Proiectul a picat, doar că în timp ce eu eram încă în discuţii cu ei, se căuta un prezentator de ştiri. Am dat o probă mai mult în glumă, era prima dată când vedeam un prompter, habar nu aveam cu ce „se mănâncă” ştirile. În timp ce eu mă prosteam în platou, cineva din conducere m-a văzut şi de aici, gata. Am luat „proba”, am fost angajată pe bune. Acum, când ma gândesc, îmi dau seama că aşa a fost să fie. Cât despre mine, eram total aeriană şi nici nu prea conştientizam ce mi se întâmplă. Am fost pur şi simplu al naibii de norocoasă.

Vă gândiți la o carieră în actorie, în paralel cu cea de prezentatoare?

Nu mă mai gândesc la o carieră în actorie, am deja o carieră în televiziune şi asta ştiu să fac. Actoria e un hobby, nu cred că poţi să fii bun în „enşpe” domenii. Una e meseria de bază, altele sunt hobby-urile. Dacă poţi să le practici şi să scoţi şi bani din asta e ideal. Dar eu nu amestec lucrurile.

Ați făcut teatru din copilărie. De ce nu ați continuat munca în actorie?

Nu am avut de făcut prea multe alegeri, mi s-au întâmplat lucruri. Am început să lucrez la radio ca să câştig nişte bani. Am avut diverse alte colaborări, cum ar fi cea cu un studio de înregistrări, ca „voce” pentru poveşti. Aş fi putut să dau la facultatea de teatru, dar nu am făcut-o, pentru că m-am trezit implicată în alte proiecte. Şi am ajuns la concluzia că îmi ajunge perioada petrecută la Teatrul Ludic din Iaşi. Nu am nostalgii, a fost o etapă faină şi atât. Am rămas cu prieteni foarte buni din acea perioadă, de când jucam teatru.

Cât de buni actori sunt politicienii români?

Politicienii nu sunt actori, sunt doar recitatori. Vin cu poezia învăţată şi mă plictisesc cumplit din cauza asta. Nu fac generalizări, dar cei mai mulţi nu au curaj să îşi asume declaraţiile şi ideile. Şi da, îi înţeleg, e mai simplu să vii cu aceleaşi bla bla-uri, de frică să nu arunci perle.

Bunica dumneavoatră, o frumoasă poloneză refugiată în România fără să știe altceva decât limba maternă la acea vreme și care la 20 de ani vorbea deja patru limbi străine, toate învățate în exil, avea un bărbat cu 20 de ani mai în vârstă și era un fel de celebritate locală. Ce moșteniți de la bunica dumneavoastră și care a fost cel mai important lucru pe care l-ați învățat de la ea?

Străbunica era cea din Polonia. Da, era o persoană fabuloasă, aşa cum au fost, din fericire, toţi cei din familie care m-au crescut. Bunicii nu mai sunt alături de mine, bunica dinspre tată a fost ultima care ne-a părăsit, în vara asta. A fost o binecuvântare să fiu crescută de străbunica, bunicii şi părinţii mei. De la părinţi am învăţat, printre altele, un lucru simplu: să nu mă gândesc doar la mine când fac ceva. Şi tot părinţii mei m-au învăţat să îmi asum alegerile.

Sunteți uneori actriță pentru a face față politicienilor pe care nu îi agreați?

Eu nu am nevoie să demonstrez nimic, nu trebuie să mă prefac, nu încerc să vând sau să cumpăr voturi. Actoria e o meserie nobilă. Folosită în viaţa de zi cu zi, însă, devine ceva penibil. Nu e actorie, ci prosteală. Am o voce puternică, asta mă ajută la teatru, mă ajută şi acum dacă invitaţii se încaieră în platou. Cam la asta se rezumă legătura cu actoria şi poate la o intuiţie ascuţită, peste medie. Şi ăsta e un mare atu, în general.

Vom putea fi vreodată surprinși să vă vedem făcându-vă cunoscută într-un alt domeniu? Mai aveți și alte aptitudini sau pasiuni ascunse?

Nu am pasiuni ieşite din comun. Îmi plac obiectele vintage, mă pasionează istoria modei şi cinematografia. Dar şi aici mi-au luat-o alţii înainte. Îmi place să port haine şi accesorii speciale, să ies din turmă, cum se spune. De multe ori îmi iese, dar cu riscul de a-mi dezechilibra serios bugetul.

România este divizată acum de proiectul Roșia Montană, de eutanasierea câinilor maidanezi, de privatizările nereușite și de neajunsurile de zi cu zi ale românilor. Ce trebuie să se întâmple pentru ca în România lucrurile să se pună pe roate?

Nu putem face nimic fără să ne asumăm deciziile, părerile şi greşelile. Lipsa de asumare şi de responsabilitate ne caracterizează. Şi mă mai deranjează enorm vorba aia: când ne-o fi mai rău aşa să ne fie. E ca o ciumă, care ne urmăreşte de sute de ani, fără leac. Şi mai e o imagine care ne reprezintă: cea din birtul sătesc, după inundaţii, când fiii satului beau bere cu apa până la brâu, în timp ce jandarmii se chinuie să le salveze casele. Din păcate, ăsta e momentan brandul de ţară.