In perioada 2000 - 2002, Ministerul Muncii a cumparat 57 de imobile pentru Casa de Pensii, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca si Inspectia Muncii cu bani de la bugetul asigurarilor sociale de stat. Un raport al Curtii de Conturi demarat in 2003, care a vizat modul in care au fost facute aceste achzitii, a scos la iveala faptul ca cele 57 de imobile au fost cumparate la preturi supraevaluate chiar si de cateva zeci de ori. In perioada respectiva, ministrul Muncii era tot pesedistul Marian Sarbu. Pe scurt, metoda descoperita de inspectorii Curtii de Conturi prin care bugetul de stat a fost pagubit de conducerea Ministerului Muncii din acea perioada cu sute de miliarde de lei vechi era urmatoarea: o firma privata sau niste persoane fizice cumparasera cu cateva luni inainte niste imobile cu tot cu terenul aferent de la niste institutii de stat, la un pret modic; dupa cateva luni, Ministerul Muncii a cumparat de la acele firme private sau persoane fizice respectivele cladiri la preturi de zeci de ori mai mari.

Un exemplu elocvent in acest sens este cazul cladirii din Bucuresti, de pe bulevardul Lacul Tei, achizitionata de Casa de Pensii. Pentru o suprafata de 5.226 de metri patrati si un teren aferent de 4.147 de metri patrati, Casa de Pensii a platit in septembrie 2001 firmei SC Frottierex SA 119 miliarde de lei, motivandu-se nevoia urgenta de spatiu pentru desfasurarea activitatii Casei de Pensii Ilfov. Inspectorii Curtii de Conturi au constatat ca valoarea acestei achizitii a depasit de 2,4 ori valoarea la care anterior fusese privatizata intreaga intreprindere, desi CNPAS nu achizitionase decat 16,7% din suprafata de teren a acesteia si doua cladiri din cele 11 care compuneau ansamblul privatizat. Mai mult, dupa cumpararea celor doua cladiri, acestea au fost demolate pana la structura de rezistenta si reamenajate pentru suma de 64 de miliarde de lei vechi intr-un interval de doi ani. Paradoxal, in momentul achizitiei celor doua imobile, s-a motivat urgenta nevoie de spatiu pentru Casa de Pensii Ilfov. Concluzia raportului Curtii de conturi an acest caz a fost ca bugetul de stat a fost prejudiciat cu aproape 84 de miliarde de lei vechi.

Un tun imobiliar care ar umple de invidie si pe cei mai mari latifundiari s-a petrecut la Iasi, unde Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca a cumparat, an 2000, un imobil de 610 metri patrati de la doua persoane fizice, Mihaela si Catalin Danut Prisecariu, pentru suma de 5,13 miliarde de lei. Pentru respectivul imobil, vanzatorii platisera firmei SC Roconta Grup SA, cu doar 25 de zile anainte, 192,7 milioane de lei vechi, adica de 27 de ori mai putin.

O alta tranzactie imobiliara dubioasa s-a petrecut la Gorj, unde Inspectoratul Teritorial de Munca a achizitionat in decembrie 2002 un imobil de 1.126 de metri patrati si un teren aferent de 821 de metri patrati de la persoana fizica Virgil Gaman, pentru 13,5 miliarde de lei. Vanzatorul, actionar majoritar al SC Romal SRL, a intrat in posesia imobilului cu numai trei zile inainte de tranzactie, platind firmei sale doar 1,7 miliarde de lei. Mai mult, atat la data depunerii ofertei, cat si la selectarea acesteia si negocierea pretului, vanzatorul persoana fizica nu era proprietarul cladirii. Dupa parafarea tranzactiei, Virgil Gaman, persoana fizica neatestata, a mai primit din partea inspectoratului si un contract de lucrari de amenajare a imobilului, in valoare de 5,2 miliarde de lei.

La Galati, Casa de Pensii a cumparat, in noiembrie 2002, un imobil de 2.264 metri patrati si un teren aferent de 1.639 metri patrati pentru care a platit 21 de miliarde de lei vechi. Inspectorii Curtii de Conturi precizeaza in raportul lor ca, pe piata libera, valoarea cumulata a cladirii si terenului in zona respectiva nu putea depasi 3,5 miliarde de lei. Imobilul si terenul au apartinut firmei SC Pexco SA, care in martie 2002, cu opt luni inainte ca sefii de la Ministerul Muncii sa plateasca 22 de miliarde lei, il vanduse Simonei Fagarasanu pentru doar un miliard de lei vechi. Dupa cateva luni, Simona Fagarasanu a vandut terenul mai departe la un pret de 22 de ori mai mare.

Elocvent pentru modul in care s-au facut achizitiile de imobile de catre Ministerul Muncii este cazul de la Bucuresti, al Agentiei Municipale pentru Ocuparea Fortei de Munca. In decembrie 2002, a fost achizitionat un imobil de 408 metri patrati si un teren aferent de 312 metri patrati cu suma de 10,34 miliarde de lei vechi, adica 303.000 euro la acea vreme. Vanzatorii au fost doua persoane fizice: Silviu Bratan si Adrian Petrescu. Cu doar cateva luni inainte, in august 2002, ca urmare a cererii de oferta formulata de catre AMOFM, acelasi imobil a fost oferit institutiei publice pentru suma de 8 miliarde de lei, de catre proprietarul de atunci, Jan Florian Udila. Dupa refuzarea ofertei de catre AMOFM, Udila a vandut imobilul lui Silviu Bratan, pentru 4,55 miliarde de lei vechi. La randul lui, Bratan a vandut imediat parterul imobilului si jumatate din teren lui Adrian Petrescu, pentru 2,36 miliarde de lei. In final, cei doi coproprietari ai imobilului au participat la licitatia organizata de catre AMOFM an noiembrie, unde imobilul a fost adjudecat pentru 10,33 miliarde de lei, fiind unica oferta.

Inspectorii Curtii de Conturi considera, in raportul lor final, ca „raspunderea pentru efectuarea unor achizitii cu valori mari, peste nivelul valorilor de circulatie ale terenurilor si imobilelor an momentul achizitiilor, revine conducerii Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familei (ministru an acea perioada era Marian Sarbu - n.r.) si a celor trei institutii din structura acestuia, deoarece nu au elaborat norme de achizitii bine documentate si nu au urmarit evolutia activitatii de achizitii de spatii pentru sedii, din punct de vedere al economicitatii, eficientei si eficacitatii".