Q-magazine

Sfinţii 40 de Mucenici (9 martie)

Aurel Cosma, teolog, 26 Februarie 2010

0 comentarii | 193 de vizualizari

În multe părţi ale Bisericii creştine, la 9 martie se comemorează amintirea unui grup de 40 de ostaşi care, pentru credinţa lor faţă de Hristos, au murit ca nişte martiri, îngheţaţi într-un lac din părţile Armeniei. Cercetările istorice mai noi au arătat că în istorisirea foarte răspândită a suferinţelor celor 40 de ostaşi sunt cuprinse fapte petrecute în diferite perioade şi în mai multe locuri.

Autorul acestei istorisiri a reuşit să redea într-o formă foarte impresionantă dificultăţile prin care au trecut nu numai 40 de ostaşi, ci şi miile de creştini, ostaşi ai armatei romane; de asemenea, a exprimat frământările sufleteşti şi greutăţile ce le aveau de înfruntat creştinii în faţa morţii. Alături de lacul cu apă îngheţată în care au fost aruncaţi creştinii, judecătorul aşezase o cadă cu apă caldă şi mâncăruri alese, spre a-i ademeni pe neînfricaţii ucenici ai Celui Răstignit; când unul se lăsă atras, părăsi lacul îngheţat şi se aruncă în apa încălzită, el muri ca un nefericit. Este o imagine cutremurătoare a luptei ce se dădea în sufletele martirilor, între iubirea faţă de plăcerile vieţii trecătoare şi dragostea atotbiruitoare faţă de Hristos, biruitor al morţii. Amintirea acestor mucenici a dat loc la anumite obiceiuri populare, constând în pregătirea unor produse alimentare din: făină de grâu - bobul de grâu zdrobit este simbolul morţii, dulciuri - ele amintesc bucuria biruinţei, şi condimente, mai ales scorţişoară - simbol al suferinţelor. Pregătite sub formă de opturi, sugerând coroanele oferite martirilor, sau de pâinişoare scufundate într-o compoziţie de aspectul apei îngheţate, amintind lacul în care au murit ostaşii credincioşi, ele se consumă în familie şi se împart la vecini. Înţelesul acestui obicei este uitat demult, dar rămâne o dovadă a credinţei profunde a strămoşilor noştri şi a puterii lor de creaţie artistică. El este în măsură să exprime legătura strânsă între durerea morţii şi bucuria învierii lui Hristos, între suferinţa trecătoare şi coroana biruinţei ce ne dăruieşte viaţa cea fără de sfârşit.