Ca orice filozof, domnul Vlădescu încearcă să dezvăluie mecanismele intime ale unui proces care, trebuie să spunem, nu a prea fost nici analizat şi nici bine înţeles. Am putea chiar spune că a fost atât de neînţeles, încât prin anii 1990-1992 s-au luat măsuri atât de greşite că suferim şi azi efectele lor perverse. Spre lauda sa, analiza filozofică a domnului Vlădescu ajunge la o concluzie corectă, aceea că sistemul pensiilor este falimentar şi că se impune o măsură radicală, aceea a micşorării fondului de pensii prin impozitarea acestora.

Este o măsură curajoasă în climatul de populism exacerbat în care trăim şi se pare că domnul Vlădescu a sesizat acest lucru încercând să motiveze impozitarea prin raportarea la experienţa altor ţări, mizând pe tendinţa românilor de a adula străinătatea.

Domnia sa zice că „în lumea civilizată orice venit se impozitează". Este de discutat dacă, din punct de vedere fiscal, orice pensie poate fi considerată un venit, dar nu aceasta este problema. Problema este că, brusc, prin această afirmaţie, domnul Vlădescu a decăzut din statutul de filozof, căci filozofii respectă cu sfinţenie, în studiile lor, raportul dintre spaţiu şi timp. Aici domnul Vlădescu greşeşte, căci România nu face parte, nici din punct de vedere spaţial şi nici temporal, din lumea civilizată. Civilizaţia se defineşte ca un nivel de dezvoltare materială, spirituală, comportamentală şi de atitudine la care au ajuns un individ, o comunitate sau un stat.

Poate că domnul Vlădescu s-a gândit că orice ţară membră a unuia dintre cele mai performante şi moderne sisteme integratoare, adică Uniunea Europeană, capătă automat atributele sistemului, sau s-a gândit că avem cultură şi tradiţii, sau că avem unele dintre cele mai noi şi mai mari mall-uri din Europa, sau că domnia sa cunoaşte mulţi români educaţi, bine îmbrăcaţi, care ştiu cum se mănâncă peştele şi lasă întotdeauna doamnele să treacă înainte. Poate s-a raportat, chiar la persoana domniei sale care, fără nici o rezervă, este un exponent al eleganţei şi al comportamentului civilizat. Indiferent la ce s-a gândit, a greşit căci lumea civilizată la care se referea ar fi trebuit să se regăsească strict în domeniul economiei, adică acolo unde există şi funcţionează atât sistemul pensiilor cât şi cel fiscal.

Cu scuzele de rigoare, îl informez pe domnul ministru Vlădescu că am o părere diferită de a domniei sale. Consider că economia românească este total necivilizată, de ne compară cu marea majoritate a economiilor europene, şi nu numai.

Lipsa de civilizaţie a economiei noastre nu o raportez la structura pe ramuri de activitate, la gradul de tehnologizare, la productivitate sau la competitivitate, ci la comportamentele şi atitudinile instituţiilor statului.  Consider că lipsa de civilizaţie a statului român în relaţia sa cu economia se exprimă sintetic prin lipsa de responsabilitate faţă de situaţia individului şi prin aroganţa pe care o manifestă faţă de el. Este lipsă de civilizaţie tratarea cu predilecţie a individului nu prin calitatea sa de cetăţean ci doar prin datoria sa de contribuabil; exploatarea fiscală a cetăţeanului atâta timp cât statul nu are potenţa creşterii gradului de colectare a veniturilor la buget prin eradicarea economiei subterane:  negarea drepturilor salariale şi de pensii obţinute legal prin votul democratic al Parlamentului ca şi privarea de o viziune asupra evoluţiei economice ulterioare datorită incapacităţii elaborării unei strategii pe termen mediu şi lung.