Cum se poate face performanţă în media luptând cu o singură armă: ambiţia?
În ce proiecte eşti implicat acum?
Acum fac talk-show-urile de seară, de vineri până duminică, la B1 TV. Vineri colaborez pentru „Discuția săptămânii”, de la ora 22.00 la 23.00, cu Dan Tăpălagă, iar duminica, la „Ultimul cuvânt”, colaborez în continuare cu domnul Ion Cristoiu, în timp ce sâmbătă analiza îmi aparține în totalitate între 21.00 și 23.00. În general, abordăm temele importante ale săptămânii care se încheie și bineînțeles privim puțin și la ce se va întâmpla săptămâna următoare.
Cum a fost intrarea în zona de talk-show?
Surprinzătoare. Mi s-a propus, în urmă cu un an, o colaborare
într-un talk-show cu domnul Ion Cristoiu. Deși urmăream ce se întâmplă, mi se părea că este destul de greu să faci un talk-show seară de seară. La B1 prezentam sport în perioada aceea și, sigur, era o diferență destul de mare de la a prezenta știri sportive la a prezenta un talk-show politic, dar mi-am spus că trebuie să pot să fac asta.
Pe domnul Cristoiu îl cunoşteai dinainte…
Ne cunoșteam de pe holuri. M-am întâlnit cu domnul Cristoiu, înainte să intrăm prima dată în direct, la celebra băncuță de sub dud de la Biblioteca Academiei. Am stat de vorbă despre ce urmează să facem… Nu-mi mai aduc aminte ce am vorbit. Oricum discutăm în continuare foarte mult despre ce se întâmplă zi de zi, ce evenimente ni se par nouă importante, care este substratul fiecărei poveşti…
[hidetext]
La bază ai totuşi studii juridice…
Mi-am dorit să fiu procuror. Eram ferm convins că o să merg în magistratură, atât de convins încât atunci când am terminat facultatea, lucram deja în radio, mi-am dat demisia din radio fără niciun alt motiv decât acela de a învăța pentru magistratură. Nu am intrat pentru că nu am învățat suficient, dar la o lună după ce terminasem toată povestea cu jobul, un prieten care lucra în București, la Realitatea TV, m-a întrebat dacă nu aș vrea să vin să mă angajez ca editor voce și am zis „Ok”. Între timp, am renunțat la magistratură pentru că a început să mi se pară mult mai amuzant în televiziune.
Care sunt regulile unui talk-show politic reuşit?
Sunt reguli universal valabile, nu ţin neapărat de talk-show-ul politic. Indiferent ce emisiune faci, trebuie să ai curiozități naturale, adică să nu vii cu o lecție învățată de acasă, să nu joci o poveste, să nu pleci cu idei preconcepute. Îți vine un politician controversat… El este controversat pentru că așa spune presa. În momentul în care tu l-ai chemat la tine în casă, nu îl chemi să-l calci în picioare. Îl chemi, îi pui întrebări, dar nu trebuie să te ploconeşti în faţa lui. În niciun caz. Îl chemi să afli adevărul de la el. Publicul trage concluziile.
Ce faci când nu ştii ce să mai faci?
La televizor mi se întâmplă rar să mă blochez. Mi s-a întâmplat o dată să uit numele invitatului. Este îngrozitor. I-am pocit numele, m-a corectat, i-am mulţumit şi mi-am cerut scuze. A fost un moment de blank. De-atunci îmi scriu, totuşi, numele pe o foaie.
Cum ai schiţa portretul invitatului-problemă?
E acel invitat care nu are nicio opinie, care dă răspunsuri în propoziţii scurte şi de multe ori spune că nu este specialist în problema pentru care a fost invitat. Şi atunci îţi vine să îl întrebi de ce a mai acceptat invitaţia. Din punctul meu de vedere, cea mai mare problemă este să ai un invitat care să nu vorbească. La un moment dat te descurajează, te gândeşti că dacă îl mai întrebi ceva iar va spune că habar nu are.
Ce va urma după acest talk-show?
Niciodată nu m-am gândit ce voi face peste un an, peste cinci.
[/hidetext]
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
